Cum e noua carte a lui Dan Puric? Este literatură autentică, un mod radical de a spune “Nu!”, confuziei dintre aparenţă şi valoare, dintre idee şi idealuri. Nu există nicio urmă de profetism sau de violenţă, în paginile acestei cărţi, ci o blândeţe caldă, arhaică în modul de adresare şi în compoziţia textelor.

Cartea este scrisă cu durere şi bucurie, iar o parte dintre motivele cunoscute, şi din scrierile anterioare, sunt reluate în altă notă, una mai gravă, într-un enunţ nou, metaforic.
Se poate afirma că, scriitura acestei cărţi reprezintă o modalitate de exercitare sinceră a unei misiuni civice. Este ca o mărturisire care se exprimă cu luminozitate, printr-un demers literar susţinut de coordonate clare: a cugeta, a plăsmui, a simţi şi a presimţi devenirea dar, şi criza spirituală şi culturală a neamului românesc.

Lectura cărţii ne dezvăluie un adevărat scriitor. Autorul apelează, de astă dată, la retorica populară a basmelor, pildelor şi a parabolelor cu o fineţe dialectică extraordinară. Diversitatea formală, de la anecdotă, la eseu, memorat şi legendă, dă cărţii dinamica necesară şi suportul pentru proiectarea tulburătoare a unei “fiziologii” a românului în contemporaneitate, aflat la răscrucea dintre şansă şi catastrofă istorică.

Spaţiul sufletului românesc este redescoperit în stil picaresc. Călătoria, întâlnirile cu oamenii şi întâmplările simple devin motiv de meditaţie asupra condiţiei românului şi românismului.

Autorul nu oferă soluţii ci încearcă să redescopere dimensiunile contemporane ale spiritualităţii româneşti.

Cartea confirmă adevăruri la care nu vrem să ne gândim şi realităţi pe care nu vrem să le acceptăm.

“Suflet românesc” este, în esenţă, biografia fiinţei româneşti.