Deși tot mai des lăudată este poezia substantivelor, Ștefan Ciobanu preferă, curajos, poezia verbelor. Ceea ce denotă dinamism – ușor putând fi catalogat drept superficial. Dar de-a bușilea prin aer exact asta arată – cum poți îmbina naturalismul mizerabilist cu miraculosul și gingășia iubirii. Poetul este în stare să sublimeze orice cădere, ducându-și cititorul înapoi în rai pe o potecă dibace, subversivă.

Regăsirea beatitudinii paradisiace se face prin revitalizarea metaforei. Metafora este rachetă, accelerator și precipitat de inteligență. Starea poetică are nevoie de o minte excepțională, receptivă și rapidă. Spectaculoasa evoluție a scriitorului Ștefan Ciobanu probează inteligența lui artistică.” (Felix Nicolau