De vreo doua decenii, de cand am ajuns la randul meu sa privesc de la catedra spre lumea din banci, n-am ostenit a-l preda pe Dante altora mai tineri. Reiau in fiecare an, cu energii sporite si entuziasm, descifrarea ideilor sale, a versurilor si a rimelor sale, a strategiilor sale artistice complexe, in fata publicului avand chipuri diverse, dar mereu similare sclipiri de surpriza in ochi, ori zambete de multumire pe buze. Intrucat descoperirile lor au fost si ale mele, pe neobservate mi-am extins sfera auditoriului ce parea interesat de cuvintele mele, in dialoguri radiofonice, conferinte publice, insemnari fragmentare pe blog, interventii polemice, prefete de carte, studii academice cu note si referinte bibliografice, recenzii din presa literara, analize de traduceri si asa mai departe. De-a lungul anilor 2002-2013 s-au strans aceste pagini care, toate, il au in centrul lor pe Dante Alighieri, desi reflecta ocazii si strategii de exprimare foarte diversificate. Nu promit, fireste, ca ma voi opri aici cu meditatiile in jurul celui mai fermecator poet italian.

(Laszlo Alexandru)