Cartea este o incursiune în ontologia lui Platon luându-se ca punct de reper problema individuaţiei. Dincolo de acest prim nivel de cercetare se dezvăluie, totodată, unul secund, cel semiotic. Căci ce altceva reprezintă relaţia dintre universal şi individual, dacă nu chiar definiţia semnificaţiei ca raport dintre sens şi referent. Ideea si lucrul care o imită devin astfel, separat de ontologie, elemente ale triunghiului platonician al semnului, iar individuaţia reflectă una din laturile acestuia.