Lucrarea prezentă se concentrează pe problema metaforei patologiei politice, în primul rând în Anglia anilor 1470-1610, perioadă care coincide în cea mai mare parte cu aceea a dinastiei Tudorilor; în acelaşi timp, avem de asemenea în vedere contextul medical în care are loc emergenţa metaforei respective şi rolul pe care teoria şi practica medicală din secolul al XII-lea până la sfârşitul secolului al XVI-lea l-au jucat în conturarea formei acestei analogii organice. Corpul principal al cărţii cuprinde astfel două segmente: unul dedicat tocmai acestor realităţi biomedicale din perioada medievală şi premodernă, arătând influenţa lor asupra teoriilor corpului şi maladiei în discursul politic medieval, şi altul, care reprezintă partea principală şi cea mai originală, consacrat apariţiei, dezvoltării şi formelor de manifestare ale acestei metafore a maladiei şi a terapeuticii corpului politic.