în societatea românească actuală, legea dobândeşte noi valenţe şi ridică probleme particulare. Aceasta se face responsabilă de labirintul juridic de unde cu greu reuşeşte să iasă simplul justiţiabil şi pune în dificultate din ce în ce mai mult chiar şi pe specialistul în drept. Proliferarea normelor juridice, instabilitatea lor, degradarea condiţiilor de elaborare a legii şi implicit a calităţii conţinutului normativ, incertitudinea condiţiilor de aplicare creează o insecuritate juridică greu de suportat pentru persoana confruntată cu aplicarea dreptului. Mai mult, la nivelul ordinii juridice interne legea pare să-şi piardă locul central, fiind din ce în ce mai puţin accesibilă indivizilor şi tot mai greu de aplicat de către practicienii dreptului. în acest context, se impunea elaborarea unui studiu care să supună dezbaterii aceste realităţi şi totodată să propună soluţii pentru depăşirea impasului în care legea se găseşte în prezent.
n final, lucrarea de faţă pledează pentru demararea unui proces de revalorizare a legii şi de reformare a activităţii de legiferare care presupune implicarea tuturor celor trei puteri în stat: Legislativul – este necesar să conştientizeze că declinul legii atrage, în fapt, declinul propriei autorităţi; Executivul – trebuie să fie mai riguros în punerea în executare a legilor, exercitându-şi atribuţiile în limitele consacrate de Constituţie; şi, nu în ultimul rând, Puterea jurisdicţională – trebuie să depună eforturi mai mari pentru o mai bună aplicare a dreptului. De asemenea, indiferent că este vorba despre tehnica sau procedura legislativă, de rolul mecanismelor de control şi de evaluare în elaborarea legii, organismele implicate în activitatea de legiferare trebuie să aibă un deziderat spre care să tindă cel puţin trei aspecte ce se întrepătrund: securitatea juridică a persoanei, simplificarea legislativă şi eficientizarea legislaţiei.