Industria asigurărilor este caracterizată de un ciclu de operare convenţional: companiile de asigurare încasează prime de asigurare (preţul pentru serviciile oferite) înainte să ofere ele însele beneficiile monetare, sub formă de despăgubiri. în momentul investirii fondurilor colectate din prime încasate, asigurătorii devin expuşi unor riscuri – cum ar fi lipsa de lichiditate, nevoia de creditare, variaţiile negative ale ratei dobânzii, costul asigurării etc.
în plus, pe lângă aceste riscuri comune tuturor instituţiilor financiare, anumite riscuri sunt specifice industriei asigurărilor – prime insuficiente, erori de calcul a rezervelor tehnice, modificări ale frecvenţelor riscurilor, pierderi catastrofale, riscuri de reasigurare etc.
Paradoxal, în ciuda experienţei asigurătorilor privind procesul de management de risc aplicat propriilor clienţi din portofoliu, companiile de asigurări se confruntă cu obstacole semnificative în gestionarea propriilor expuneri care afectează valoarea companiei. Dificultăţile provin din natura şi complexitatea riscurilor înregistrate şi dintr-o lipsă de date privind pierderile înregistrate de entităţile din asigurări ca urmare a riscurilor specifice (operaţional, de subscriere, de piaţă, reputaţional, de piaţă, de lichiditate etc.). Singurul domeniu care oferă într-o oarecare măsură un ghid de măsuri posibile în cazuri nefaste pentru companiile de asigurări este sectorul bancar.