A apărut al şaptelea volum din Colecţia „Cuvioşi Stareţi de la Optina”, intitulat „Stareţul Moise de la Optina”. Traducerea din limba rusă este realizată de părintele profesor Teoctist Caia.

Lucrarea reprezintă tabloul vieţii unui bărbat duhovnicesc contemporan nouă, fără să se deosebească în exterior prin marile sale cuvinte, dar totdeauna silindu-se pe sine, după cuvântul Mântuitorului, ostenindu-se mai ales în cămara sufletului său, mergând pe calea poruncilor Evanghelice. A dus "greutatea arşiţei şi a înmulţit talanţii daţi de Domnul”.

Fără îndoială că orice cititor chibzuit şi atent, care caută folosul duhovnicesc, îl va găsi în cuvintele şi lucrările răposatului arhimandrit Moise, dar mai ales întâistătătorii aşezămintelor monahale vor întâlni aici un model şi un măreţ exemplu al faptului că şi în timpurile noastre triste este posibil să te comporţi ca un păstor duhovnicesc şi să păstoreşti cu succes turma lui Hristos.

Nu se schiţează în acest volum în linii generale figura minunată a măreţiei sale morale, deseori irealizabilă pentru simpli muritori, ci se înfăţişează, pentru folosul duhovnicesc al cititorilor, credinţa lui în „foarte puţin”, care se vede în diferite întâmplări ale vieţii şi în aceea, cum el, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin această nevoinţă a dobândit treptat o măreţie duhovnicească, acea biruinţă asupra patimilor sufletului şi trupului, acea curăţie a inimii, care constituie scopul vieţii lăuntrice şi al lucrării creştinului.

A înţeles, încă din tinereţe că lumea trece şi împreună cu dânsa şi întreitele ei pofte.

în anul 1826, la vârsta de 43 de ani, părintele Moise, pe atunci ieromonah, a fost numit conducătorul Sihăstriei Optina şi timp de 37 de ani la rând a stat neclintit la dumnezeiasca strajă a turmei încredinţate lui.

Viaţa de nevoinţă în pustie, studiul, împlinirea în faptă a scrierilor Sfinţilor Părinţi, deopotrivă, şi necazurile pe care părintele le-a întâmpinat în tinereţe şi totodată purtate cu rugăciune şi supunere voii lui Dumnezeu, au pregătit atât de mult, au întărit şi au luminat pe omul său lăuntric. Fiind întâistătător la o vârstă matură, după anii trupeşti, era aproape şi de maturitatea duhovnicească. Atât prin vederea duhovnicească a lucrurilor şi prin simţămintele educate printr-un studiu îndelungat în deosebirea binelui de rău, cât şi prin tăria voinţei înrădăcinate într-o direcţie bună. Mărturie întru aceasta slujesc lucrările sale şi sfaturile sale scrise şi date unor apropiaţi şi care au ajuns până la noi.

Stareţului nu-i plăcea să vorbească despre faptele sale şi nimănui, niciodată nu i-a povestit de lucrările harului dumnezeiesc pe care îl simţea, fără îndoială. A fost un luptător împotriva patimilor şi un lucrător răbdător al poruncilor lui Hristos.

Despre programul lăuntric neîncetat al stareţului, pe drumul virtuţilor în timpul cârmuirii sale, putem vorbi judecând doar după lucrările sale exterioare. Lucrarea părintelui Moise ca întâistătător ne arată că a fost un bărbat bun, plin de credinţă şi de roade bune. Căci sufletul a învăţat legea lui Dumnezeu, iar trupul s-a supus înţelepciunii sufletului, şi atunci se văd aceste fapte: iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, pacea cu toţi, blândeţea, simplitatea, bunăvoinţa, milosârdia faţă de toţi, modestia, înfrânarea, neprihănirea, nerăutatea, iar aceste fapte sunt roade ale Duhului Sfânt pe care Stareţul Moise le-a primit.

Dacă vrem să lucrăm pentru Domnul Dumnezeu stareţul Moise ne avertizează că trebuie să fim pregătiţi pentru ispitire. După cum nu trebuie să ne amăgim, văzând apropiata linişte a lumii acesteia şi dulceaţa ei, pentru că e scurtă şi, în sfârşit, plină de durere, tot aşa nu trebuie să ne temem de strâmtorare şi necazuri, de dragul poruncilor lui Hristos, pentru că necazurile sunt de scurtă durată, dar mai apoi urmează cele veşnice. Ne sfătuieşte ca atunci când vom vedea inconvenienţele acestei vieţi lumeşti, încât pentru buna noastră cunoştinţă lumea este neîncăpătoare, să nu ne împotmolim a o părăsi şi încredinţându-ne în voia lui Dumnezeu să ne hotărâm să plecăm pe alt drum al vieţii, unde ne îndreaptă Pronia lui Dumnezeu.invit la lectură cu luarea aminte asupra cuvintelor spuse de Stareţul Moise şi anume că dacă vrem să fim cinstiţi de Dumnezeu şi să avem o linişte fericită şi plină de dulceaţă, atunci să iubim smerenia şi suferinţele de dragul lui Hristos, Care S-a smerit şi a răbdat moarte de ocară. Să ne plecăm întotdeauna grumazul sub jugul său, căci bine este din tinereţe să iei jugul lui Hristos