Fecioria ca măsură a vieții îngerești și realitate ­îndumnezeitoare se identifică cu nobleţea unei superiorităţi culturale, supra��'sociale şi supra��'etnice, care se avântă în căutarea libertăţii ontologice aparţinând „făpturii celei noi” în Hristos (II Cor. 5, 17).

Deși aproape necunoscut în modernitate, textul ine­dit al lui Vasile de Ancyra a fost vreme de secole unul dintre cele mai de seamă − dacă nu cel mai important dintre tratatele ascetice (fiind, oricum, cel mai copiat manuscris Despre feciorie din literatura patristică) −, dezbătând fecioria sub aspect socio-antropologic și medico-teologic, din perspectiva principiilor unei asceze aplicate, într-o manieră singulară, complexă și inegalabilă, marcată de însemnele stilistice ale unui discurs post��'modern.