…Icoana reprezintă o fiinţă unică, pătrunsă de liniştea interioară, iluminată de har. în icoană are loc o întâlnire tainică a celui ce se roagă, cu Cel căruia îi este adresată rugăciunea. Ea devine astfel o poartă ce ne transpune într-o lume spirituală, o pregustare a ceea ce vor trăi drepţii în comuniune cu Dumnezeu.

Fie, dar, ca toţi cei ce din neştiinţă sau din rea-credinţă tulbură astăzi atmosfera de taină şi de simbol a icoanei, să ia aminte la şirul fără de sfârşit al bunilor creştini care, de veacuri, au ştiut să rămână la raportul bine stabilit dintre comparaţie şi realitate, dintre simbol şi imaginea concretă ce evocă prin analogie, altceva decât este el, icoana fiind pentru ei semn al contemplaţiei, a întâlnirii şi comuniunii cu Dumnezeu.

Să fie icoana, pentru noi toţi, o chemare, iar apropierea de ea şi mai ales înţelegerea depind de zestrea şi investiţia noastră spirituală, singurele care ne pot conduce la descifrarea misterului ei, la pregustarea pe care o închipuie…