La început, conceptul de inconÅŸtient s-a mărginit la desemnarea conÅ£inuturilor refulate sau uitate. Pentru Freud, inconÅŸtientul, deÅŸi apare deja – cel puÅ£in metaforic – ca subiect activ, nu este în esenţă nimic altceva decât sediul acestor conÅ£inuturi uitate ÅŸi refulate ÅŸi are doar datorită acestui fapt o importanţă practică. Prin urmare, conform acestei viziuni, inconÅŸtientul are o natură exclusiv personală, deÅŸi pe de altă parte chiar Freud a sesizat că modul de gândire al inconÅŸtientului este arhaico-mitologic.
Fără îndoială, un strat oarecum superficial al inconÅŸtientului este personal. îl numim inconÅŸtientul personal. Acesta se sprijină însă pe un strat mai adânc, care nu mai provine din experienÅ£a personală, ci este înnăscut. Stratul acesta mai adânc constituie aÅŸa-numitul inconÅŸtient colectiv. M-am oprit la expresia „colectiv" întrucât acest inconÅŸtient nu este individual, ci universal, adică, în opoziÅ£ie cu psihismul individual, cuprinde cum grano salis conÅ£inuturi ÅŸi comportamente care sunt aceleaÅŸi la toÅ£i indivizii, indiferent de locul naÅŸterii. AcelaÅŸi la toÅ£i oamenii, el formează baza psihică de natură suprapersonală, prezentă în fiecare.
C.J. Jung
***
* Prezenta ediÅ£ie a volumului intitulat Arhetipurile ÅŸi inconÅŸtientul colectiv, apărut iniÅ£ial ca volumul întâi al seriei de Opere complete, revine la numerotarea ediÅ£iei originale, respectiv 9/1. Cele două ediÅ£ii sunt identice în ce priveÅŸte conÅ£inutul.

Aidoma oricărui arhetip, ÅŸi cel al mamei are o varietate aproape nelimitată de aspecte. MenÅ£ionez numai câteva forme mai tipice: mama ÅŸi bunica personală; mama vitregă ÅŸi mama soacră, orice femeie cu care există o relaÅ£ie, cum ar fi doica sau bona, o strămoaşă îndepărtată ÅŸi Femeia Albă, într-un sens superior, figurat, zeiÅ£a, în mod special Maica Domnului, fecioara (ca mamă întinerită, de exemplu Demeter ÅŸi Kore), Sophia (ca mamă care e ÅŸi iubită, eventual ÅŸi tipul Cybele-Attis sau ca fiică [mamă întinerită] care e ÅŸi iubită; Å£inta dorinÅ£ei de mântuire (paradis, împărăţia Domnului, Ierusalimul ceresc); în sens mai larg Biserica, universitatea, oraÅŸul, Å£ara, cerul, pământul, pădurea, marea ÅŸi apele stătătoare; materia, lumea de jos ÅŸi luna; în sens mai restrâns, ca lăcaÅŸ al naÅŸterii ÅŸi procreării, ogorul, grădina, stânca, peÅŸtera, pomul, izvorul, fântâna adâncă, cristelniÅ£a, floarea ca recipient (trandafir ÅŸi lotus); ca cerc magic (mandala ca padma) sau cornul abundenÅ£ei; în sensul cel mai restrâns uterul, orice formă găurită (de pildă piuliÅ£a); yoni; cuptorul, oala de gătit; ca animal, vaca, iepurele ÅŸi, în general, animalele care ajută.
Toate aceste simboluri pot să aibă un sens pozitiv, favorabil sau unul negativ, nefast.
C.J. Jung

Cuvântul sanscrit mandala înseamnă „cerc" în sens general. în domeniul practicilor religioase ÅŸi în psihologie, el denumeÅŸte imagini circulare, care sunt desenate, pictate, modelate plastic sau dansate. Structuri plastice de acest fel găsim mai cu seamă în budismul tibetan, iar ca figuri de dans, întâlnim imagini circulare ÅŸi în mânăstirile derviÅŸilor. Ca fenomene psihologice, ele apar spontan în vise, în anumite stări conflictuale ÅŸi în schizofrenii. Foarte frecvent conÅ£in o cuaternitate sau un multiplu de patru sub forma unei cruci sau stele sau a unui pătrat, octogon etc. In alchimie, acest motiv apare sub formă de quadratura circuli. [...] „Cvadratura cercului" este unul dintre numeroasele motive arhetipale care stau la baza configurării viselor ÅŸi fantasmelor noastre. Dar se distinge mai ales prin aceea că este unul dintre cele mai importante din punct de vedere funcÅ£ional. îl putem numi efectiv „arhetipul totalităţii".
C.J. Jung

Cuprins:

I Despre arhetipurile inconÅŸtientului colectiv (trad. V.D. Zamfirescu)

II Conceptul de inconÅŸtient colectiv (trad. V.D. Zamfirescu)
a. Definiţie
b. Semnificaţia psihologică a inconştientului colectiv
c. Metoda de demonstrare
d. Un exemplu

III Despre arhetip cu o specială considerare a conceptului de anima (trad. V.D. Zamfirescu)

IV Aspectele psihologice ale arhetipului
mamei (trad. D. Ștefănescu)
1. Despre conceptul de arhetip
2. Arhetipul mamei
3. Complexul mamei
A. Complexul matern al fiului
B. Complexul matern al fiicei
a. Hipertrofia elementului matern
b. Supradezvoltarea erosului
c. Identitatea cu mama
d. Apărarea în faÅ£a mamei
C. Aspectele pozitive ale complexului matern
a. Mama
b. Erosul supradezvoltat
c. Tipul „doar fiică"
D. Complexul matern negativ
4. Concluzii

V Despre renaştere (trad. D. Ștefănescu)
Observaţie preliminară
1. Forme de renaÅŸtere
2. Psihologia renaÅŸterii 134
A. Experienţa transcendenţei vieţii
B. Transformarea subiectivă
3. Exemplul unei succesiuni simbolice, ilustrând procesul transformării

VI Despre psihologia arhetipului infans (trad. D. Ștefănescu)
1. Introducere
2. Psihologia arhetipului infans
a. Arhetipul ca stare a trecutului
b. Funcţia arhetipului
c. Caracterul arhetipului de a avea perspectivă
d. Unitatea ÅŸi pluralitatea motivului copilului
e. Zeul copil ÅŸi copilul erou
3. Fenomenologia specială a arhetipului infans
a. Abandonarea copilului
b. Invincibilitatea copilului
c. Hermafroditismul copilului
d. Copilul ca fiinţă de început ÅŸi de sfârÅŸit
4. Concluzii

VII Despre aspectul psihologic al figurii zeiţei Kore (trad. D. Ștefănescu)
a. Cazul X
b. Cazul Y
c. Cazul Z

VIII ContribuÅ£ii la fenomenologia spiritului în basm (trad. V.D. Zamfirescu)
Cuvânt înainte
a. Despre cuvântul „spirit"
b. Automanifestarea spiritului în vise
c. Spiritul în basm
d. Simboluri teriomorfe ale spiritului în basm
e. In completare
f. Anexă
g. încheiere

IX Despre psihologia figurii trickster-ului (trad. D. Ștefănescu)

X Conştiinţă, inconştient şi individuaţie (trad. D. Ștefănescu)

XI Despre empirismul procesului de individuaţie (trad. D. Ștefănescu)
Imaginile 1-12
Concluzii

XII Despre simbolistica mandalei (trad. D. Ștefănescu)
Imaginile 1-54
Concluzii

XIII Mandale (trad. D. Ștefănescu)

Bibliografie

Indice de nume
Indice de termeni