Un duh postromantic și ludic trece prin textele poetice ale lui Adrian Voicu, oferind, cu sonuri livrești, o lume prinsă în mrejele iubirii. O prospețime stilistică se naște din asumarea unei poezii senzoriale a vieții. Sinestezii lirice, deloc liricoide, puse sub semnul unei revrăjiri a unui timp și spațiu de azi pe mâine. Veți citi o carte bună ca un vin vechi și levantin.” (Dan Mircea Cipariu)