Autorul a ales, nu intamplator, manuscrisul slav nr. 301 din Biblioteca Academiei Romane (datat sec. XV), considerandu-l cel mai apropiat de perioada in care l-ar fi putut scrie Eftimie de Tarnovo, dupa cum ne explica in Studiul introductiv. Transcrierea si traducerea acestui manuscris reprezinta o contributie la cercetarile filologice dedicate fondului documentar slavon din tara noastra, dar si un act de cultura si de restituire a unui fragment de literatura religioasa ce a inspirat cu siguranta scrierile ulterioarece au circulat in spatiul ortodox.