Gabriel García Márquez pune în scenă ultimele luni de viaţă ale generalului Simón Bolívar şi călătoria acestuia pe fluviul Magdalena până la Cartagena, de unde urma să pornească în exil. Alături de realitatea istorică bine cunoscută, Márquez dezvoltă firul vieţii omului Bolívar, care în ultima lui călătorie rememorează întreaga sa aventură prin America de Sud. Renunţând la dictatura pe care o impusese din pricina presiunilor şi a urii populaţiei, generalul este puternic umanizat datorită sorţii sale. La numai douăzeci de ani îşi pierduse soţia, eveniment dramatic care a generat, în mare măsură, perioada de timp petrecută în America de Sud. Marea putere stă în forţa iubirii, spunea el. Nu s-a recăsătorit niciodată. Văduvit de visurile unei Americi unificate, Bolívar a părăsit puterea în deplină dizgraţie, bolnav şi urât de oamenii pe care i-a eliberat şi cărora a vrut să le ofere o soartă mai bună. Trăirile, ambiţiile, gândurile, amintirile şi suferinţele Generalului se converg în drumul său către trecerea în nefiinţă, iar omul va vedea atunci labirintul pe care acestea l-au creat în jurul său.