Transilvania în epoca premodernă reprezintă un obiect de cercetare atrăgător și adecvat pentru o istorie comparativă a religiei și a formelor sale instituționale. Diversele sisteme de constituire, amestec și diferențiere a grupurilor pe baze religioase, etnice și lingvistice, i��'au fascinat dintotdeauna pe cercetătorii din interiorul și din afara regiunii. Aceste considerații sunt mai cu seamă valabile în ce privește conviețuirea și coexistența numeroaselor comunități de credință cărora le��'au aparținut diferitele popoare din Transilvania. Situația a fost adeseori abordată în lucrări științifice, precum și în texte literare și cântece, care evocă tocmai toleranța religioasă subliniată drept caracteristică a Transilvaniei. „Transilvanie tolerantă/ adăpost credințelor”, unde „în rugăciuni unite/ urcă limbile��'mpărțite/ spre dumnezeiescul tron” – așa stă scris în cunoscuta poezie Transilvanie, dulce țară, scrisă de Maximilian Leopold Moltke în anul 1846, devenită apoi imn al sașilor transilvăneni1. în plus, Moltke însuși era originar din Kostrzyn2 și venise la vârsta de 20 de ani la Brașov, ca ucenic de librar: în calitatea sa de observator extern, atent la percepția diversității religioase în Transilvania, se potrivește în mod excepțional dezideratelor acestui volum.
Insă poezia lui Moltke subliniază, de asemenea, pericolul fundamental de a extrage și interpreta constatările corespunzătoare privind omogenitatea, respectiv diversitatea religioasă într��'o manieră prea mult condiționată de nevoile și interesele de legitimitate ale prezentului. Astfel, în cele mai multe cazuri se poate arăta cu ușurință în ce context politico��'social coexistența și conviețuirea diferitelor grupuri religioase au fost considerate un aspect pozitiv, contribuind la consolidarea statului și la dezvoltarea culturală și în ce context au fost văzute ca un aspect negativ, într��'o apreciere cu semn schimbat de această dată. Transilvania a fost pur și simplu un spațiu ideal de comunicare și interacțiune a unor culturi și sisteme axiologice cu fundamente religioase diferite. Totodată, Transilvania a fost și un loc în care concurența intraconfesională și intrareligioasă a fost trăită și resimțită. Indeosebi această constatare trebuie relevată, în opoziție cu tendințele armonizante retroproiective.
Această pluristratificare prezentă în percepția diversității religioase în Transilvania epocii premoderne a fost abordată în cadrul unui colocviu internațional, organizat de Societatea de Studii Transilvane din Heidelberg,
catedra de istorie premodernă de la Institutul Istoric al Universității din Stuttgart și Universitatea „Babeș��'Bolyai” din Cluj��'Napoca, și care a avut loc între 18 și 20 septembrie 2008, la Stuttgart. Gazdă a fost Institutul pentru Relații Externe din Stuttgart. Participanții au provenit din România, Ungaria și Germania; discuții intense au îmbogățit schimbul de idei și informații.
Scopul principal al întrunirii l��'a reprezentat abordarea percepțiilor diversității în contextul epocii lor, pe baza cât mai multor tipuri de surse. Astfel, trebuia creionată o imagine diferită a reprezentărilor despre toleranță și coexistență din perioada premodernă, eventual mai apropiată de realitate față de cea pe care o aveam din cercetările anterioare. Organizatorii au încercat nu doar să ia în considerare toate grupurile religioase din Transilvania de după Reformă, ci și ca acestea să fie tratate în diferite etape istorice. Prin urmare, în acest volum, care documentează contribuțiile de la sesiunea din Stuttgart, sunt prezentate, printre altele, relatări de călătorie, autobiografii și jurnale ale membrilor diferitelor comunități confesionale, descrieri istorico��'geografice, culegeri de legi și reviste. De asemenea, sunt avute în vedere cărți de costume și vedute urbane, mărturii culturale și texte literare; astfel de studii de caz lipseau până acum aproape în totalitate.
Percepția celorlalte direcții confesionale joacă în toate studiile de caz un rol, la fel ca și strategiile de delimitare ale propriei confesiuni și construcția de autostereotipuri. De asemenea, întrebarea pusă de mai multe contribuții este în ce măsură toleranța religioasă postulată începând cu anul 1570 a fost resimțită în realitate, cum a fost observată chiar de cei care luau parte în mod direct la ea, dar mai cu seamă de străini. Totodată, se găsesc analize privind situația comunităților confesionale tolerate sau asuprite, în special ortodocșii și evreii, în „toleranta” Transilvanie: se investighează cine, cum și în ce fel înregistra această situație.
Desigur, contemporaneitatea surselor nu poate oferi singură răspunsuri satisfăcătoare la întrebarea inițială – fără a lua în considerare că fiecare izvor în sine nu deschide decât o perspectivă a realității și că oricum, însăși apariția sa marchează mai degrabă excepția decât regula, mai degrabă conflictul decât consensul. In plus, e necesară o terminologie adecvată pentru a descrie și analiza constatările reieșite în urma investigării surselor.
Acest lucru este în general valabil pentru interogațiile de natură istorică, însă cu certitudine este valabil mai cu seamă în cazul proiectelor comparative, care vor să reunească rezultatele diferitelor istoriografii naționale și ale
diverselor culturi științifice. Marc Bloch, părintele comparatisticii istorice, știa acest lucru încă din 1928, atunci când scria: „Justificat ori nu și mai mult sau mai puțin conștient, am dezvoltat diferite vocabulare de lucru.
Fiecare școală națională și��'a generat propriul vocabular, fără să se intereseze de cel al vecinului. Astfel, câmpul istoriei europene a devenit o adevărată babilonie. Aici se ascund cele mai mari primejdii pentru cercetătorul neexperimentat – și cărui cercetător, odată ce părăsește domeniul său național, nu i se potrivește acest atribut?”3.
Conceptele principale ale acestui volum trebuie să fie și ele constant verificate și cercetate. Toleranță, coexistență și antagonism – acestea sunt propuneri terminologice, și nu termeni cu o mare capacitate de delimitare, care pot descrie doar o realitate ideală, construită. Dacă reușim să introducem această sensibilitate conceptuală într��'un dialog comun, transnațional și interdisciplinar, înseamnă că am reușit deja destul de mult – independent de lărgirea orizonturilor și de achizițiile cognitive în sens restrâns.
Volumul de față vrea să servească acestui dialog transnațional și interdisciplinar. Pe de o parte, reunește percepții, viziuni și accente datorate diferitelor istoriografii, unde trebuie avută în vedere, pe lângă cea română și cea maghiară, și diferențierea între istoriografia săsească și cea germană, iar pe de altă parte intermediază între modele interpretative și abstractizări proprii fiecăreia dintre cele patru istoriografii. Pe lângă istoriografiile determinate etnic, s��'au diferențiat și cele confesionale – romano��'catolică, greco��'catolică, greco��'ortodoxă, calvină, unitariană, luterană –, care tratează cu precădere propriile comunități confesionale, ba chiar le idealizează, fără să le ia serios
în considerare pe celelalte. Această situație a dus la o coexistență deosebit de pestriță a diferitelor istoriografii, ceea ce este însă mai degrabă dezavantajos în ceea ce privește intermedierea unei imagini de ansamblu, conturată astfel încât să se situeze dincolo de viziunile etnice și confesionale. Acesta este un motiv important pentru decizia noastră, a editorilor, de a publica volumul în limba română. Prin această lucrare, dorim ca tema să fie mai bine cunoscută în România, să diseminăm cele mai noi rezultate ale cercetării și, nu în cele din urmă, să facem în așa fel încât cunoștințele despre diversitatea religioasă a Transilvaniei căpătate în urma sesiunii din Stuttgart să ducă la o imagine istorică comună, care să contribuie la înțelegerea și acceptarea reciproce și care să faciliteze considerațiile asupra regiunii în contextul său european și integrarea acesteia în istoria europeană. Astfel, punem în practică și o sarcină statutară a Societății de Studii Transilvane, instituție care a participat și ea la organizarea întrunirii din
Stuttgart, și anume cea de a servi „cercetărilor științifice privind Transilvania în spiritul înțelegerii între popoare și al toleranței reciproce în context european”.
Editorii le mulțumesc autorilor pentru contribuțiile lor și pentru cooperarea de care au dat dovadă, organizatorilor sesiunii de la Stuttgart pentru munca depusă, traducătorului Cristian Cercel (București) pentru excelenta colaborare, editurii MEGA (Cluj��'Napoca) pentru introducerea volumului în planul lor editorial și însărcinatului pentru cultură și media al Guvernului federal german (Berlin și Bonn) pentru sprijinul financiar acordat în vederea
traducerii și tipăririi acestei cărți.
Stuttgart și München, noiembrie 2013