In Acedia, Corin Braga continua neobisnuitul sau proiect (auto)fictional inceput in 1999 cu Oniria. Juxtapunind eseul cu proza si fictiunea cu amintirea, Acedia reflecta cautarea unei treceri „dincolo”. Visul real sau „programat”, nocturn sau trait cu ochii deschisi, printre fiinte apropiate sau imaginate, functioneaza ca un liant narativ in cadrul unuia dintre cele mai interesante experimente literare ale ultimelor decenii. Stari de langoare si paralizie a gindului, spaime, ruinele jucariilor mentale, frica amestecata cu placere, peisaje intunecate si moi, deprimare lenta, labirinturi, coridoare laturalnice. In acest spatiu al imbinarilor subtile de real si fantastic, cititorul se lasa usor prins in mrejele visarii.
„Scriu dimineata, cind degete de lumina mingiie diafan peretii camerei, prelingindu-se pe fetele mobilelor catre pat, trezit brusc, fara motiv sau de un vis pe care nu vreau sa-l uit. Singura capcana in stare sa prinda visele este trezirea. Paginile acestui caiet sint un dreamcatcher.” (Corin Braga)