Renumele lui Sana`i s‑a bazat intotdeauna pe Gradina tainica a Adevarului (HADIQATU`-l-HAQIQAT); in Orient cel putin, este cea mai cunoscuta si mai pretuita dintre operele sale;

Capitolele din care consista Hadiqa trateaza, in acord cu tabelul cuprinsului din editia lui Lucknow, urmatoarele subiecte; primul, despre Lauda lui Dumnezeu, si in special despre Unitatea Sa; al doilea, lauda lui Muhammad; al treilea, despre Intelegere; al patrulea, despre Cunoastere; al cincilea, despre Iubire, Iubitor si Cel Iubit; al saselea, despre Nepasare; al saptelea, despre Prieteni si Dusmani; al optulea, despre Revolutia Cerurilor; al noualea, despre lauda Imparatului Shahjahan; al zecelea, despre caracterele sau calitatile intregii opere.

Datorita acestei lucrari el si‑a castigat un loc binemeritat in marele trio al maestrilor sufi: Sana`i, `Attar, Jalalu`d‑Din Rumi. Poate ca cea mai cordiala recunoastere a meritelor lui vine de la succesorul sau, Jalālu`d‑Dīn Rūmī. Acesta spune intr-un poem:

"Am parasit fiertura cand inca sta pe foc,

Ca sa ascult povestea intreaga a Inteleptului din Ghazna".

J. Stephenson

"Se poate spune ca in sobrietate Hakīm este stralucit, si ca in stralucire domnul nostru, Jalālu`d‑Dīn Rūmī, este superior; si ca aceasta sobrietate este esenta stralucirii, iar aceasta stralucire este esenta sobrietatii".