Considerat parintele teologiei liberale, Friedrich Schleiermacher este primul ganditor care incearca sa elaboreze un sistem al doctrinei crestine care este fundamentat in experienta umana, asemenea oricarei alte stiinte, si care isi gaseste principiile si validarea in investigatia rationala asupra dimensiunii religioase a omului. Liberalismul sau consta intr-o reformulare a mesajului crestin in noul context cultural post-iluminist.

Schleiermacher redescopera rolul central al omului in religie, responsabilitatea individuala, atat in planul elaborarii doctrinare cat si in plan soteriologic. Ratiunea umana nu mai abdica in fata revelatiei divine si devine instanta ultima care descopera si valideaza orice afirmatie religioasa. In felul acesta, sunt pastrate doar acele doctrine care isi gasesc o contraparte sau validare la nivelul experientei umane iar certitudinea absoluta a teologiei revelate este inlocuita de verosimilitate, de probabilitate, la fel ca in cazul oricarei alte stiinte.

In spirit iluminist, arhaicele forte personale, cum ar fi ingerii, demonii si Dumnezeu insusi sunt inlocuite cu principii naturale; Dumnezeu devine principiul suprem al armoniei si unitatii Universului. Vechile scenarii care explicau realitatile si dinamica religioasa in termenii deciziilor si actiunilor voluntare ale unui Dumnezeu personal isi pierd valabilitatea odata cu abandonarea perspectivei personaliste si sunt considerate drept rezultate ale gandirii mitologice, sensul lor religios fiind recuperat printr-o interpretare figurata.

Religia devine acea stiinta care cauta sa descopere si sa explice omul nu doar ca fiinta individuala izolata, existand in virtutea unui sens individual, ci ca element ce participa la un intreg mai larg, la o finalitate holista.

Ovidiu Cristian Nedu

Cuprins

FRIEDRICH SCHLEIERMACHER

SI TEOLOGIA LIBERALA

de Ovidiu Cristian Nedu

PARTEA I

Filosofia religiei (Teologia filosofica)

I.1. Reformularea crestinismului in context romantic-iluminist

I.2. Naturalizarea religiei

I.3. Divinitatea ca principiu intrinsec al unitatii si armoniei cosmice

I.4. Religia ca redescoperire a divinitatii imanentei

I.5. Dimensiunea sociala a trairii religioase

I.6. Doctrina ca expresie discursiva a pietatii

I.7. Pluralismul religios

PARTEA A DOUA

Teologia crestina (Teologia istorica si teologia practica)

II.1. Crestinismul ca optiune confesionala

II.2. Revizuirea doctrinei crestine pe baza filtrului scientist-existentialist

II.3. Teologia naturalist-panenteista

II.4. Christologia exemplificationista

II.5. Soteriologia umanista

II.6. Organizarea ecleziastica

II.7. Concluzie

CREDINTA CRESTINA

de Friedrich Schleiermacher

Notita introductiva

INTR ODUCERE (§1 - §31)

Capitolul I. Definitia dogmaticii (§2 - §19)

Capitolul II: Despre metoda dogmaticii (§20 - §31)

SISTEMUL DOCTRINAR. Partea întai. Explicarea constiintei religioase a individului, în modul în care aceasta este întotdeauna presupusa si continuta în orice traire religioasa crestina (§32 - §61)

SECTIUNEA INTAI

Descrierea constiintei religioase a individului, considerata ca o expresie a relatiei dintre lume si Dumnezeu (§36 - §49)

SECTIUNEA A DOUA

Despre atributele divine asociate constiintei religioase, constiinta ce exprima relatia generala dintre Dumnezeu si lume (§50 - §56)

SECTIUNEA A TREIA

Despre constitutia lumii, asa cum este aceasta indicata de constiinta religioasa ce exprima relatia dintre Dumnezeu si lume (§57 - §61)

SISTEMUL DOCTRINAR. PARTEA A DOUA. Explicarea aspectelor constiintei religioase individuale, asa cum sunt ele determinate de antiteza [dintre placut si neplacut] (§62 - §169)

Primul aspect al antitezei: Explicarea constiintei pacatului (§62 - §85)

SECTIUNEA INTAI

Pacatul drept conditie a omului (§66 - §74)

SECTIUNEA A DOUA

Despre constitutia lumii, in relatie cu pacatul (§75 - §78)

SECTIUNEA A TREIA

Despre atributele divine asociate constiintei pacatului (§79 - §85)

Al doilea aspect al antitezei: Explicarea constiintei harului (§86-§169)

SECTIUNEA INTAI

Despre conditia crestinului constient de harul divin (§91-112)

SECTIUNEA A DOUA

Despre constitutia lumii, in relatie cu mantuirea (§113 -§163)

SECTIUNEA A TREIA

Despre acele atribute divine care sunt asociate mantuirii (§164 - §169)

CONCLUZIE : DESPRE SFANTA TREIME (§170 - §172)

Bibliografie