Dacă un curent definitoriu pentru perioada interbelică, cum a fost mişcarea de monografie sociologică a lui Dimitrie Gusti, a putut fi îngropat în repetate rânduri, atunci, punând o întrebare retorică, ce se poate întâmpla cu aliaţii lui mai puţini cunoscuţi? Dacă un astfel de curent ştiinţific si cultural a putut fi luat peste picior şi învinuit fără o cunoaştere măcar superficială, atunci, cei care i-au luat exemplul, ce soartă pot avea?

Cartea domnului Martin Ladislau Salamon aduce, pentru prima dată, în faţa cititorului de limba română, o interacţiune, o alianţă între tineri români şi maghiari dintr-o perioadă când o astfel de apropiere era departe de a fi la modă, cu atât mai puţin încurajată. Această întâlnire, interacţiune, alianţă între tineri curioşi, apoi pasionaţi de cunoaşterea sociologică a realităţii sociale a mediului lor, a fost firească, fără formalităţi oficiale, şi venea din ambele direcţii: tinerii maghiari (şi ei) interesaţi de soarta satului maghiar ardelean, au descoperit că metoda monografiei sociologice promovată de profesorul Dimitrie Gusti şi discipolii săi poate fi fertilă pentru proiectele lor de cunoaştere socială. Pe de altă parte, şi Gusti a fost încântat de interesul tinerilor ardeleni, fiindcă era convins că metoda sa nu este de interes local, ci poate fi îmbrăţişată (ceea ce s-a şi întâmplat) şi în alte culturi.

Plecând de la o poziţie tipică istoriei sociale, autorul a căutat resorturile reale, sociale şi politice ale apropierii reciproce, care se regăsesc mai puţin în sociologia teoretică, şi, mai degrabă, în mobilizarea de aceeaşi factură a tinerilor studenţi având acelaşi interes pentru ridicarea satului. Prin această viziune, autorul a identificat nuanţele originale ale mişcării studenţilor maghiari din Cluj, grupaţi în jurul revistei Erdélyi Fiatalok, faţă de celelalte asociaţii de tineri din Cehoslovacia şi Ungaria, pentru a confrunta, apoi, imaginea rezultată, cu cea şcolii gustiene.

Avem de a face aici cu o adevărată demonstraţie de studiu de comparatism organizaţional prin faptul că cele două mişcări au fost prezentate una în imaginea celeilalte. Autorul este conştient de diferenţele importante de dimensiune, de profesionalism, de dotări, de rezultate, dar investigarea paralelă a celor două grupări este oricum benefică, chiar dacă acestea n-au fost concurente, ci au colaborat. Pentru cititorul familiarizat cu evoluţia şcolii gustiene, cu divergenţele din ani 1930, va apărea ca o surpriză faptul că, deşi şi mişcarea studenţilor maghiari s-a divizat, ambele grupări adverse au rămas în relaţii bune cu gustiştii şi au promovat învăţăturile şcolii monografice. Similitudini au continuat să apară şi după instaurarea regimului stalinist, pentru că ambele grupuri au avut de suferit, unii ajungând în închisori pentru mai mulţi ani.

Cartea domnului Salamon reprezintă o noutate şi prin faptul că depăşeşte viziunea restrictivă a anilor 1960-1970, când se acorda prea puţin interes pentru analiza comparativă a celor două mişcări. Dar, depăşeşte şi unele încercări de a vedea evoluţia sociologiei maghiare din România ca un proces preponderent de sine stătător. De fapt, ambele mişcări ştiinţifice făceau parte dintr-un proces central–est-european mai larg de după Primul Război Mondial, în care Şcoala Sociologică de la Bucureşti, din cauza unor împrejurări personale şi instituţionale favorabile, s-a remarcat mai viguros.

Volumul de faţă deschide un nou drum, nu numai pentru aprofundarea relaţiilor româno-maghiare (unde alte investigaţii sunt pe cale de finalizare), dar şi pentru alte direcţii naţionale mai puţin cunoscute.

Consider semnificativ faptul că volumul domnului Salamon apare într-un an aniversar: se împlinesc 75 de ani de la organizarea, de către Gusti, la Bucureşti, a celui de-al XIV-lea Congres Internaţional de Sociologie, care ar fi demonstrat influenţa directă şi indirectă a sociologiei gustiene. Faptul că, la acest eveniment, la chemarea lui Gusti, zeci şi sute de sociologi au răspuns afirmativ, trimiţând şi lucrările, denotă aceea atracţie pe care şi sociologii maghiari au resimţit-o.

Acest prim volum, care analizează (nu doar înregistrează, inventariază) relaţii între mişcări ştiinţifice din culturi diferite, se integrează în noul val al analizei făcute din perspectiva istoriei sociale. în acest spirit, domnul Salamon s-a distanţat puternic de analiza trecutului prin valorile prezentului, încercând să înţeleagă realitatea, nu să o califice.