Revista „Scrisul Românesc“ a fost fondata în 1927, de catre criticul literar Dumitru Tomescu, si tiparita de editura cu titlul omonim, pâna în 1928.
Prin structura, format si colaboratori, „Scrisul Românesc“ devine de la început o publicatie culturala interbelica importanta, alaturi de „Ramuri“ si alte reviste din perimetrul Olteniei. între colaboratori se numara Tudor Arghezi, Ion Agârbiceanu, Gib I. Mihaescu, N. M. Condiescu, Cezar Petrescu, Vasile Voiculescu, Ion Pillat, N. I. Herescu, Al. Marcu, C. Radulescu-Motru, Radu Dragnea, P. P. Panaitescu, Emanoil Bucuta, Al. Lascarov-Moldovanu, Al. Busuioceanu, Ion Dongozi, I. B. Georgescu, D. Tomescu.
Seria a doua a revistei a aparut în ianuarie 2003, din initiativa profesorului universitar Florea Firan, redactor-sef al publicatiei si în prezent. Aparitia revistei este lunara, 32 pag., 1-2,31-32 color, format 42 x 30 cm.
Prestigiul seriei noi a revistei este dat de la început de catre un Colegiu editorial alcatuit din personalitati marcante ale vietii culturale din tara si din strainatate: Adrian Cioroianu, Andrei Codrescu, Irina Mavrodin, Eugen Negrici, Nicolae Panea, Dumitru Radu Popa, Dumitru Radu Popescu, mai apoi Daniela Crasnaru. Si nu orice colegiu editorial, ci unul activ, fiecare membru sustinând, constant, câte o rubrica, ceea ce creeaza posibilitatea realizarii, dupa un timp, a unui volum al fiecarui autor, în care sa fie reunite articolele publicate. Sase volume au si aparut: Andrei Codrescu, „Instrumentul negru“; N. Davidescu, „Poezii inedite“; Marin Sorescu, „Poezii inedite“; „Mircea Dinescu. Poezia insurgentei“ de Constantin M. Popa, Monica Spiridon, „Cum poti sa fii român?“. Variatiuni pe teme identitare; Irina Mavrodin, „Despre traducere. Literal si în toate sensurile“.