The earliest account of Japanese poetry in a western language was set down by a Portuguese Jesuit in the sixteenth century, and this included some notes on what we now call haiku. But it was not until three hundred years later, in the Meiji period, when the country had been forced open to the world that translations of this poetry began to be made. Diplomats were among the first translators, and since then the haiku form itself has been a kind of ambassador for the culture of Japan. Its main vehicle of transmission has perhaps been English, but the poems themselves are written in many different languages today.

(Cea mai timpurie relatare de poezie japoneză într-o limbă de vest a fost stabilit de către un iezuit portughez în secolul al XVI-lea, iar acest lucru a inclus câteva note cu privire la ceea ce noi numim acum haiku. Dar nu a fost până în 300 ani mai târziu, în perioada Meiji, când țara a fost forțat deschis către lume că traduceri ale acestei poezii au început să fie făcute. Diplomați au fost printre primii traducători, iar de atunci forma haiku în sine a fost un fel de ambasador pentru cultura Japoniei. Principalul său vehicul de transmitere a fost, probabil, limba engleză, dar poemele în sine sunt scrise în mai multe limbi diferite de azi.)