Un peisaj marin al lui Victor Brauner, de la Balcic, te cucereşte pe loc prin forma neobişnuit de limpede pe care o dau culorile: alb, albastru, roşu, galben, verde, totul în linii simple, drepte, fer­me, urcând ambiţios. Cadrele geometrice se întrepătrund, există acolo o înfă­ţişare halucinantă a peisajului, de la nuanţele mai terne ale pământului, trecând prin cele violente, contras­tante, până la seninul suav, şters, al apei şi al orizontului. Un adevărat cântec al soarelui. Vitalitatea, viaţa trăită cu toată forţa gândului şi a fiinţei pot fi lesne citite şi impun cât de repede o stare de bine. Privite de jos, casele par coco­ţate unele deasupra altora, strânse, înghe­sui­te să vadă ce se petrece, gata să se rostogolească de-a valma în culorile deschise ale mării şi cerului. Apare şi acea senzaţie a unei lumi mereu agitate, neastâmpărate, nepotolite: imaginea mării este una tonică, optimistă. Poţi deveni sigur că teama banalităţii este exclusă. Un loc al memoriei? Pentru cine iubeşte marea este ceva familiar, ca o poveste ascultată adesea, repetat.