Cărțile de sociologia educației au fost scrise de cele mai multe ori de sociologi. Metodologia lor a vizat, în mod special, aplica­rea so­cio­lo­giei la problematica educației încadrată mai mult sau mai puţin rigid, la nivelul sistemului de învăţământ, pri­vită, ca acțiu­ne cu funcţie pronunţat sau chiar exclusiv socială, explicită și im­pli­cită. Pe urmele lui Durkhein, pedagogia a fost redusă, astfel, inva­ria­bil, uneori iremediabil, doar la sta­tutul de ”teorie prac­tică”, su­bor­donată conceptual și normativ sociologiei, aplica­ții­lor extinse sau restrânse ale acesteia.