Roman de stricta actualitate, Mastile exilului are in centru un picaro contemporan, nevoit sa-si paraseasca tara, in urma presiunilor diabolice ale Colonelesei Taifun. Ajuns in Italia, are parte de intimplari extraordinare, in mijlocul emigrantilor, robi printre straini, mereu cu gindul la un… Sion ce le strabate trecutul si de care se simt legati printr-un cordon ombilical subliminal. Toti spera sa se intoarca in lumea din care au fost izgoniti. Odata revenit acasa, eroul asista la metamorfoza uluitoare a maleficei sale inamice. In spatele mastilor lui Constantin Arcu, viata se traieste la tensiuni adesea greu de suportat, atit in afara, cit si in interiorul granitelor. „E bun portretist Constantin Arcu, figurile pe care le insira sint toate marcante si stie sa le distribuie in scenariu. Memorabila intre toate e Katy, careia ii si face o biografie pe scurt, dar mai ampla decit a altora. (...) In general insa tonul scriptural e unul de voluptate, de verva naratoriala, cu mare foame de intimplari picaresti si de scenarii oculte si cu o intinsa galerie de figuri si caractere.” (Al. Cistelecan) „Asadar, e multa ironie in romanul lui Constantin Arcu, o ironie aproape blinda, recesiva, daca n-ar fi starea de rau, de greata, pe care o ascunde. Fiziologia nu mai asculta. Si, daca eroul se salveaza prin ironie, viziunea e totusi a unui moralist, nu in sensul angajarii discursului in manifestarea vreunui didacticism steril si tezist, ci in sensul angajarii in radiografia raului.” (Mircea A. Diaconu) „Ultimul roman al lui Constantin Arcu este legat de istoria imediata, de timpul prezent al dezastrelor de aici si din exil, dintr-o Romanie a politicii subterane, a societatilor secrete si a criminalilor platiti. Este o contrautopie. (…) Mastile exilului este un roman cu un proiect epic, semnificativ pentru aceste vremuri ale prozei.” (Cornel Ungureanu)