Perioada 1859-1866, dominata de domnia marelui domnitor Alexandru Ioan Cuza, a fost marcata de reformele introduse intr-o maniera accelerata, cu scopul de a conecta tara si cetatenii sai la normele si cerintele Occidentului, scopul final fiind unirea principatelor romane sub acelasi nume si sub aceeasi domnie. Astfel, domnia lui Cuza are o semnificatie puternica pana in zilele noastre.
In spatele oricarui om politic important se afla, adesea in modestie si anonimat, un suflet mare si puternic de femeie. Doamna Elena Cuza s-a nascut la 17 iunie 1825 la Iasi si a murit la 2 aprilie 1909 la Piatra-Neamt. Casatorita cu Alexandru Ioan Cuza la 30 aprilie 1844, Elena Rosetti, fiica postelnicului Iordache si a Ecaterinei, nascuta Sturdza, avea doar 18 ani cand s-a mutat impreuna cu sotul ei la Galati unde acesta se stabilise de ceva vreme. Parintii doamnei Cuza ramaneau la mosie, preocupati cu treburile agriculturii. Relatia cu parintii si prietenii avea sa fie pastrata mai ales prin intermediul scrisorilor pe care doamna Elena Cuza le trimitea periodic acestora.
In scrisorile sale, Elena obisnuia sa dea relatii parintilor despre plictisul cu care se confrunta si pe care incerca sa il alunge prin crosetatul de portofele si obiecte vestimentare. Atenta la detalii, in toate scrisorile, ca un fel de laitmotiv, sotia isi scuza sotul ca nu scria nimic socrilor sai, astfel ca fiind foarte ocupat...m-a rugat sa-ti transmit respectuoase sarutari de maini. Intr-o alta scrisoare trimisa parintilor in prima zi de Craciun din anul 1844, tanara sotie nota, fara sa ascunda adevarul amar al vietii sale cotidiene: Nu am noutati sa va dau, caci ies foarte rar, negasind placere decat la mine acasa; incolo societatea din Galati este de o monotonie fara asemanare. Mai tarziu, Doamna Elena Cuza mentiona in scrisorile sale ca in ceea ce priveste relatiile, cunosc pe toate doamnele din Galati, dar frecventez doar pe doamna Ghica, si adauga elemente din viata zilnica pe care o avea la Galati: Nu fac decat sa citesc si sa lucrez toata ziua. La Iasi nu vom merge iarna aceasta, caci sotul meu are treburi care nu-i permit sa paraseasca Galatiul. Astfel, scrisorile de la rude sau simple cunostinte erau aproape singurele bucurii pe care doamna Cuza le putea avea in “exilul” sau de pe malurile Dunarii.
In lucrarea Principesa Elena Cuza. Corespondenta si acte 1840-1909, editia a II-a, ingrijita de catre curatorii Virginia Isac si Aurica Ichim si publicata la Editura Sigma in 2014, sunt regasite epistole particulare care alcatuiau corespondenta dintre domna Elena Cuza si rudele, prietenii si apropiatii domniei sale. Acestea reprezinta remarcabile probe de stil, exersate in limba romana, dar si in franceza si germana.
In carte sunt expuse scrisori oficiale si particulare ale Elenei Cuza pastrate la Biblioteca Academiei Romane, cat si altele regasite in diverse publicatii sau fonduri de arhiva, precum Arhiva Cuza de la Biblioteca Academiei Romane sau fondul Alexandru Ioan Cuza de la Arhivele Nationale din Bucuresti, si totodata de la Arhivele Nationale din Iasi, cu indicarea sursei in nota bibliografica. De asemenea, in carte pot fi regasite corespondete redactate de diverse personalitati marcante ale istoriei si culturii romanesti din epoca moderna si contemporana. Printre numele importante regasite in carte mentionam: Vasile Alecsandri, Mihail Kogalniceanu, Nicolae Kretzulescu, Alexandru Cantacuzino, Carol I, Titu Maiorescu, regina Elisabeta.
Publicarea scrisorilor intr-o ordine cronologica creeaza in mintea cititorilor o imagine puternic conturata a vremurilor secolului al XIX-lea si da un curs faptelor intamplate dar si o unitate epistolara introducandu-i pe acestia in lumea aristocrata a vremurilor trecute.