Acţionăm fără să înţelegem şi justificăm principiul lui Durkheim: tratarea faptelor sociale ca pe nişte lucruri; cunoaştem utilitatea unor conduite sau comportamente, ştim despre anumite fapte şi evenimente care au influenţat pe contemporanii perioadei, însă nu avem imagine de ansamblu. în acest context lucrarea de faţă încearcă să desluşească, fie şi parţial, anumite structuri ale cotidianului. Inventarierea unui summum de date şi interpretarea lor au rolul de a stârni lectorului imaginaţia, dar şi potenţialului cercetător semnalarea unor surse viabile în recompunerea trecutului istoric prin prisma vieţii de zi cu zi....Eşafodajul întregii construcţii permite decriptarea unui ansamblu de interrelaţionări, şi totodată prilejuieşte stabilirea unei evoluţii a individului pornind de la câteva premise generale... ***

Lucrarea „Viaţa cotidiană a românilor între anii 1941-1965” şi-a propus evi­denţierea unor fapte, evenimente şi relaţii cu anumite recurenţe, dar şi elemente spe­cifice epocii; de asemenea, nu şi-a propus abstractizarea unei teme, îndeobşte, nesupuse unui scris rigid, statistic sau descriptiv. Pe fondul unei abundenţe informaţionale, a „pitorescului” temei şi a unei sensi­bi­li­tăţi faţă de unele aspecte de viaţă socială s-au constituit în suficiente motive pentru redac­tarea lucrării. Vastitatea fenomenului denumit generic „cotidian” a impus focalizarea investigaţiei pe câteva elemente definitorii. Cum rigurozitatea ştiinţifică echivalează cu o condiţie sine qua non în demersul istoric au fost restituite lectorului informaţii cu o rată ridicată de certitudine şi utile în întocmirea altor lucrări. Prin configurarea capitolelor şi cu minimum de exerciţiu de imaginaţie ori de rememorare, prin experienţa individuală, fixăm repere valabile, atunci şi acum. Eşafodajul întregii construcţii permite decriptarea unui ansamblu de interrelaţionări, şi totodată prilejuieşte stabilirea unei evoluţii a individului pornind de la câteva premise generale. Structura lucrării a fost concepută în raport cu direcţiile predilecte în tratarea aspectelor vieţii de zi cu zi. Primul capitol a urmărit fixarea câtorva delimitări conceptuale, surse informaţionale şi metode de abordare a tematicii propuse. A doua parte s-a constituit într-un compozit de date demografice, precizarea me­diu­lui de locuire, dar şi forme de organizare administrativ-teritorială. Scopul întocmirii acestei părţi a avut în vedere evidenţierea unor mecanisme funcţionale ale „mişcării populaţiei” dublate de cadrul spaţial de desfăşurare al activităţilor şi efectele implicite asupra celorlalte elemente definitorii ale cotidianului; această proiecţie socio-demografică şi economico-geografică a asigurat consecuţia cu secţiunile următoare. Populaţia văzută ca un ansamblu omogen de indivizi cu preocupări ce le asigură perenitatea a fost ilustrată atât din perspectivă demografică cât şi sociologică. Perspectiva demo-etno-istorică conferă un arc peste timp şi tradiţii, iar menţiunile referitoare la cadrul geografic, contactele interumane şi poziţionarea pe un anumit status social întregesc imaginea trăitorilor perioadei. Recompunerea trecutului cotidian face apel, inclusiv, la precizarea mediului de coabitare (familie, locuinţă). Fie că vorbim de viaţa cotidiană sau de hotărârile cele mai importante ale existenţei, fiecare se supune în mod firesc unor obiceiuri valabile din punct de vedere istoric; felul de a ne îmbrăca sau a mânca, ceremoniile căsătoriei şi organizarea familiei, fixate de colectivitate, indiferent dacă este într-un caz de legi, în celălalt de tradiţii sau de mode.