Anul 2014, AN ANIVERSAR de evenimente care au marcat decisiv istoria umanităţii, este unul similar şi privindu-l din perspectiva preocupării care a dat naştere proiectului care continuă să ne anime şi să capteze deplina noastră atenţie: împlinirea unei jumătăţi de secol de la momentul adoptării Declaraţiei din 22 aprilie 1964. Definind orientările fundamentale şi principalele direcţii de acţiune ale României în domeniul politicii externe şi activităţilor sale diplomatice, documentul avea să intre cu justificat temei în conştiinţa publică drept Declaraţia de independenţă. înscriindu-se pe traiectoria conceptuală expusă în primele două volume, volumul actual – cel de-al treilea din seria România: Supravieţuire şi afirmare prin diplomaţie în anii Războiului Rece – oferă noi dovezi convingătoare ale perseverenţei şi creativităţii demonstrate în aplicarea Declaraţiei, al cărui ţel suprem era asigurarea dreptului la existenţă liberă şi independentă a statului român. îşi dezvăluie, în această ordine de idei, sensul său plenar capitolul intitulat Consolidarea independenţei faţă de Moscova – constantă a politicii externe româneşti şi deopotrivă, semnificaţia strategică a dezvoltării relaţiilor de prietenie şi colaborare ale României cu Republica Populară Chineză şi Iugoslavia, vecină pe graniţa de Vest a ţării. însemnătatea deosebită a extinderii relaţiilor bilaterale cu ţările vestice, inclusiv colaborarea în probleme internaţionale de interes comun, este reliefată de capitolul Tot mai aproape de Occident, în timp ce capitolul despre cooperarea extinsă şi solidaritatea României cu ţările în curs de dezvoltare, abordează, în premieră, relaţiile sale cu statele africane şi cele din America Latină. O atenţie aparte a fost acordată contribuţiei României ca mediator sui generis în soluţionarea marilor crize internaţionale, fiind prezentate, argumentat, patru cazuri în care poziţia politică, gradul de implicare şi/sau reuşitele diplomaţiei române au beneficiat de recunoaştere şi aprecieri deosebite din partea statelor direct implicate (SUA, Egipt, Israel). Comparativ cu volumele 1 şi 2, prezentul volum reuneşte, într-o expunere diacronică, un număr considerabil mărit de documente de arhivă, în care sunt consemnate convorbirile dintre conducătorii regimului de la Bucureşti cu şefi de state şi alte personalităţi străine de prim rang. Acestea se impun atenţiei prin conţinutul lor tematic extins şi variat, dar şi, în egală măsură, prin originalitate şi autenticitate. Prin varietatea temelor examinate şi tratarea lor conform rigorilor cercetării ştiinţifice, volumul ilustrează convingător, cu forţa argumentelor extrase preponderent din documente de arhivă declasificate, consecvenţa, ingeniozitatea şi profesionalismul cu care au fost puse în operă liniile directoare, raţiunile politice şi principiile de drept ale Declaraţiei din aprilie 1964, în activitatea de politică externă şi acţiunile diplomatice multiforme ale României, conferindu-le substanţă, coerenţă şi credibilitate.