Chiar daca in cazul functionarilor publici si al celorlalte categorii de personal mentionate, legiuitorul utilizeaza, cu precadere, terminologia de eliberare sau destituire din functie, vom constata, ca potrivit Dictionarului explicativ al limbii romane, acesti termeni sunt sinonimi cu cel de concediere – act unilateral al angajatorului de incetare a raporturilor juridice de munca (de serviciu). Este si motivul pentru care prezenta lucrare se intituleaza, la fel ca prima editie: Concedierea.

La elaborarea ei s-au avut in vedere si modificarea art. 61 lit. h) din Codul muncii prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale, precum si completarea art. 251 alin. (4) din acelasi act normativ prin Legea nr. 77/2014 in sensul ca in cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa fie asistat, la cererea sa, nu numai de catre un reprezentat al sindicatului al carui membru este, ci si de catre un avocat.

Inca o precizare se impune chiar de la inceput: potrivit art. 278 alin. (2) din Codul muncii, prevederile sale „se aplica cu titlu de drept comun si acelor raporturi juridice de munca neintemeiate pe un contract individual de munca, in masura in care reglementarile speciale nu sunt complete si aplicarea lor nu este incompatibila cu specificul raporturilor de munca respective”.
Prezenta editie cuprinde si alte spete din practica judiciara privind, in special, personalul din autoritatile si institutiile publice.”