„La jumătatea epocii victoriene, într-o perioadă de avânt a economiei liberale, când Anglia devenise prima putere industrială a lumii, Thomas Hardy reconstituie cu nostalgie, într-o cuprinzătoare frescă romanescă (Remedii disperate, 1871; Sub copacul pădurii, 1872; Departe de lumea dezlănţuită, 1874; întoarcerea băştinaşului, 1878; Primarul din Casterbridge, 1886; Tess D’Urberville, 1896; Jude neştiutul, 1896) climatul spiritual al Angliei patriarhale. Poetica «romanului regional» s-a îmbogăţit, prin el, cu lirismul robust al evocării «peticului de pământ pe care au văzut lumina zilei» numărul indefinit de «generaţii» şi cu patosul stenic al confruntării cu o fatalitate absolut transcendentă în raport cu viaţa umană, în sânul unei naturi transfigurate de epifaniile luminoase ale Divinităţii.” Cornel Mihai Ionescu