Metodologia părintelui Florin Tomoioagă este extrem de interesantă, deoarece, după un excurs patristic, pornește de la teologia ortodoxă contemporană, care constituie de altfel miezul cercetării sale (G. Florovsky, Vladimir Lossky, Dumitru Stăniloae, A. Schmemann, Iustin Popovici, Sofronie Saharov ș.a.) și revine cu pași fermi la Părinții Bisericii, care constituie criteriul încercărilor ermeneutice mai recente. Aș spune, cu alte cuvinte, că examinează în acest mod receptarea teologiei patristice de către gândirea teologică modernă. La mijlocul acestui studiu sunt examinate teoriile chenotice din secolele al XVI-lea, al XVII-lea, al XIX-lea și al XX-lea, iar în subcapitolul al treilea al ultimului capitol, cu titlul „Chenoza şi sofiologia la Sergiu Bulgakov” sunt examinate într-o manieră extrem de critică teme precum chenoza în contextul spiritualităţii ruseşti, sursele de inspiraţie, sofiologia şi hristologia lui Bulgakov, abordarea ortodoxă a sofiologiei, chenoza în contextul sofiologiei, chenoza ca abandonare a slavei divine, chenoza şi taina Sfintei Treimi, conştiinţa de Sine a lui Dumnezeu-Omul, Iisus în Grădina Ghetsimani şi cele două voinţe ale Sale, moartea lui Hristos şi demnitatea Sa arhierească, și în final viitorul sofiologiei şi gândirea neo-patristică.