Perspectiva prezentei lucrari este cea praxeologica, a scolii austriece de drept si economie de factura misesiana. Cu alte cuvinte, incercarea de conceptualizare a firmei se vrea a fi una in termeni de actiune umana. Ce tip de actiune umana, sau ce aspecte ale actiunii umane pot fi circumscrise de conceptul de firma?

Abordarea din perspectiva praxeologica are cateva consecinte la nivelul expunerii si analizei. Este vorba despre importanta suprapunere dintre teoria firmei si cea a intreprinzatorului. Desi cele doua domenii, cel putin in epoca post-Coase, sunt considerate mai degraba independente, o teorie a firmei care isi propune sa explice cu succes fenomenul central (firma), trebuie sa le imbine.

Pentru o intelegere adecvata – in acelasi timp realista si teoretic coerenta – a modului in care se exercita activitatea intreprinzatorilor sub forma crearii/initierii, extinderii, controlarii, restrangerii sau desfiintarii de firme/intreprinderi este nevoie in acelasi timp de intelegerea corecta a cadrului in care toate aceste actiuni se desfasoara. Cu alte cuvinte, o teorie antreprenoriala a firmei nu poate porni de la modele precum cel al concurentei perfecte in care activitatea alocativa indeobste pusa pe seama intreprinzatorilor este in cel mai bun caz redundanta, deoarece agentul uman este substituit de functii de productie sau organisme alocative holist-impersonale, actionand in context de presupusa certitudine (sau cel mult risc). Din contra, firma trebuie teoretizata realist, ca fenomen prezent in piata libera reala, acolo unde intreprinzatori in carne si oase iau decizii de alocare a resurselor rare in context de incertitudine, cu toate cele implicate in mod necesar de aceasta perspectiva.

O consistenta parte a prezentei lucrari este dedicata studierii fenomenologiei firmei la intersectia sa cu aspectul international, problematica in cadrul careia fenomenul corporatiilor multinationale este de maxim interes si importanta. In lumina celor de mai sus, abordarea va fi, din nou, una pornind de la intreprinzator. Companiile multinationale devin astfel forme de manifestare ale intreprinzatorilor internationali, in cautarea lor de oportunitati de profit si afaceri avantajoase dincolo de granitele propriului stat. Teza principala pe care incerc s-o demonstrez si ilustrez aici ar fi aceea ca, desi are anumite particularitati relevante pentru diferite analize istorice sau de caz, firma internationala nu se distinge la nivel teoretic de firma cu activitate doar pe piata interna si ca, pana la urma intreprinzatorii – la orice nivel opereaza – sunt manati de aceleasi resorturi, si le stau la dispozitie instrumente similare, din punct de vedere teoretic-economic.

Autorul