Prefata de Sorin Lavric

Jurnal cu si fara Nae Ionescu este o carte de dragoste. O dragoste trista. Iubirea singuratica a unei femei parasite, care traieste printre si pentru amintirile ei. O pagina din intimitatea unei casnicii celebre, in marginea vietii omului care a modelat gandirea celei mai stralucite generatii a Romaniei secolului XX.

Elena-Margareta Fotino si Nae Ionescu s-au cunoscut in 1911, s-au casatorit in 1916, au avut doi baieti, apoi, in jurul lui 1930, s-au despartit, fara a divorta vreodata. Ea a continuat sa il iubeasca, el, sa o stimeze si sa o ajute.

Elena-Margareta Ionescu, nascuta Fotino (1889-1971), a absolvit Facultatea de Litere si Filosofie si a urmat in paralel cursuri la Academia de Muzica si Arta Dramatica, fiind o buna pianista si o fina comentatoare a concertelor audiate.

Era pasionata de muzica clasica si citea volume de literatura si filosofie, adesea in original, in franceza si germana. A calatorit destul de mult in Europa, a fost primita de Regina mama Elena, aflata in exil in Italia, a avut ocazia sa asiste la jocurile olimpice de la Berlin din 1936 si la o manifestatie a camasilor negre la Roma.

In ciuda separarii de sotul ei, Elena-Margareta Ionescu a intretinut relatii de amicitie cu unii dintre apropiatii si studentii sotului ei. Totusi, existenta ei a fost una solitara dupa aceasta despartire, jurnalul de fata, care acopera, cu pauze lungi, perioada 1918-1961, fiind o marturie dureroasa despre o legatura ce nu avea datele necesare pentru a dura si despre o dragoste care a continuat mult dupa ce relatia s-a destramat.