"Stiu ca se poarta, ca e la moda in lumea subtire, adica intelectualasi, deci, critica, dezmintirea, dezeroizarea istoriei, deconspirarea minciunilor -pedagogice- cu care suntem indopati incepand cu clasele primare si terminand cu discursurile ocazionale ale primului barbat al tarii, stiu ca cel ce nu se minuneaza neicetat de locurile comune frecventate didactic sau oficial risca sa fie denuntat ca nefiind un bun romanm stiu, de asemenea, ca exista doua istorii scrise avand destinatari inconfundabili,- un ascrisa pentru academicieni si alte scrisa sau rostita pentru soldati-, stiu ca eroizarea excesiva ne-a facut nu profesionisti ai infruntarilor, ci profesionisti ai suferintei, motivati nu sa inveingem, ci mai degraba sa ne lamentam, dar oare si-a consumat istoria capacitatea modelatoare, a ramas istoria, adica memoria noastra colectiva, o inutila busola orientativa?"