Biofarmacia si farmacocinetica si-au dobandit un binemeritat loc in cercetarea si practica medicala si farmaceutica a ultimelor decenii, prin contributia la optimizarea formularii formelor farmaceutice, asigurarea bioechivalentei medicamentelor si la siguranta si eficienta lor in terapia medicamentoasa.

Noile descoperiri in domeniul biologiei moleculare si mai ales a genomicii permit un diagnostic la nivel molecular pentru tot mai multe afectiuni. In acest context este necesar ca tratamentul bolilor sa se faca de asemenea la nivelul molecular al cauzei lor iar pentru aceasta sunt necesare si sisteme farmaceutice capabile sa transporte substanta medicamentoasa micromoleculara sau macromoleculara la locul sau de actiune, in biofaza, in vecinatatea receptorilor biologici specifici. Modalitatea atingerii acestui obiectiv o constituie folosirea sistemelor nanofarmaceutice de transport la locul actiunii. Este deschisa calea spre evaluarea biodisponibilitatii in biofaza, precum si a studiului farmacocineticii acesteia la locul de actiune, intracelular, la nivelul organitelor celulare inclusiv a nucleului.