"Trãiau cândva în Ujjayini un tânãr - Ciarudatta - negutãtor ce-a scãpãtat din dãrnicie;
Si-o curtezanã ca primãvara la nume si la chip - Vasantasena - ce se-ndrãgi de meritele lui.
Mãiestrit împleteste aici regele Sudraka frumusetea iubirii curate,
Nedreptatea curtii cu juri, natura celor rãi si întâmplãrile sortii."

Prima traducere a Cãrutei de lut în românã.

Prima traducere a unei piese din limba sanscritã în limba românã.

Literatura sanscritã abundã în piese istorice si mitologice. Piesa de fatã, Cãruta de lut - Mrcchakatikam în sanscritã - face parte din putinele opere dramaturgice, cel putin din cele care au rezistat timpului, inspirate din viata oamenilor de rând.

Actiunea acestei piese în zece acte, având 33 de personaje în distributie si încã patru persoane mentionate, se desfãsoarã în orasul Ujjayini din India centralã, vestigiu al culturii vechi indiene. Tema principalã este dragostea dintre tânãrul negutãtor Ciarudatta, ajuns în pragul sãrãciei din cauza generozitãtii excesive, si frumoasa curtezanã Vasantasena, înzestratã cu calitãti sufletesti nobile. Cu aceasta se împleteste încã o temã, si anume un complot împotriva regelui nevrednic.

în afarã de valoare literarã, Cãruta de lut are si o semnificatie istoricã, documentarã, informându-ne de conditiile social-politice de atunci. Sistemul politic este monarhia absolutã, în care regele este asistat de consilieri. Judecãtorul este sprijinit de seful breslei de negustori si scrib. Procesele juridice constã în evidente si investigatii, iar sentinta este semnatã de rege pe baza recomandãrii judecãtorului. Onestitatea marcheazã competenta persoanelor juridice si militare.
Pe plan social, sistemul de castã este în vigoare, dar nu se mai respectã adoptarea profesiunii în conformitate cu casta. Comertul se aflã în plinã înflorire. Societatea este prosperã si negustorii sunt cei mai bogati cetãteni. O parte a averilor lor trece însã în mâinile curtezanelor, care pot sã-si permitã palate cu sapte aripi, herghelii, elefanti, colectii de pãsãri si, bineînteles, abundenta de bijuterii. Aceste femei sunt stimate, asemenea gheiselor japoneze, pentru însusirile lor culturale si, cu permisiunea regelui, pot sã treacã la viata casnicã. Se practicã angajarea sclavilor, care pot fi eliberati contra cost sau prin bunãvointa stãpânului. Bãuturile alcoolice si jocurile de noroc sunt viciile obisnuite ale societãtii, rãspândite în toate straturile ei.
Aceastã piesã ne dã si informatii folclorice despre traditiile, superstitiile si sãrbãtorile populare din epocã. Aflãm si despre flora si fauna regiunii. Costumele elegante, seri muzicale si cultivarea artelor plastice descrise în ea ne prezintã imaginea globalã a unei societãti dezvoltate si a unui popor înzestrat cu bun gust si talent artistic.
Datoritã atâtor calitãti si actualitãti ale sale, Cãruta de lut a ajuns cea mai popularã piesã sanscritã în cercurile occidentale. A fost tradusã si comentatã în limbile europene de mare circulatie, îndeosebi în englezã.