Trăgând linie, am spune că ne aflăm în prezenţa unui demers pertinent de mare actualitate, a unui preţios instrument de lucru menit să umple un gol în literatura didactico-ştiinţifică de specialitate, dar totodată putând deveni util şi unor cercuri intelectuale interesate de evoluţia fenomenului poetic rusesc în secolul XX, situate în afara comunităţii universitare. (Mircea Croitoru)

E o bibliotecă umblătoare. A citit mii de cărţi ale altora şi a scris câteva ale sale. îl recunoşti dintr-o mie. Ziarele, revistele, cărţile îi sunt lipite de degete. Merge pe stradă şi citeşte, aşteaptă liniştit la o coadă şi citeşte. Absent pentru lumea aceasta viermuitoare şi pragmatică, el s-a retras protector în spatele ziarelor şi cărţilor, şi a rezistat. Cu o ţinută sobră, de o ţepenoşenie verde, demnă de Ţara Fagilor de unde-şi trage obârşia, nu-i poţi da anii pe care, incredibil, îi are. (…) Dacă te duci la el acasă, totul pare sprijinit pe tomuri, iar dacă ai proasta inspiraţie să clinteşti ceva, acea „arhitectură intelectuală” îţi poate fi fatală. Un soi de Manole Anapoda, zidit în chip de Ană într-o mănăstire de cărţi. Prietenii îi spun Dima. Am tradus împreună din Bulat Okudjava volumul de versuri Cântecul esenţial şi, din mulţi alţi poeţi contemporani ruşi, în periodice.

Metodic, punctual, suferind de acribie şi, bineînţeles, scufundat într-o lectură atunci când nu lucram împreună, a dovedit că nu e doar un consumator de literatură, ci şi un excelent cunoscător al limbii din care traducea, şi chiar un creator. îl invidiez pentru felul sfidător în care ştie să uite de televizor şi de calculator. Dima citeşte. El e scufundat în ecranul unei file de carte, al unei pagini de ziar sau de revistă. într-o vreme în care aceste două ustensile subjugă lumea obosind-o, nevrozând-o, îmbătrânind-o, făcând abstracţie de mirajul lor, el a rămas încă proaspăt, zdravăn şi tânăr. (Passionaria Stoicescu)