Conciliile de la Efes, 431, și Calcedon, 451, definesc dogma cristologică. în Isus din Nazaret, făcut om pentru noi și pentru a noastră mântuire, Părinții conciliari recunosc, la întrunirea conciliară de la Efes, o singură persoană și două firi, divină și umană, Dumnezeu adevărat și om adevărat. De aceea Fecioara Maria trebuie numită Theotokos, Născătoare de Dumnezeu, nu doar Christotokos, Născătoarea lui Cristos, sau Anthropotokos, Născătoarea firii umane a lui Cristos, după cum predica Nestorius al Constantinopolului. Firile diferite, umană și divină, s-au întâlnit într-o unitate veritabilă și din amândouă a devenit un singur Cristos și un singur Fiu. Diferența celor două firi nu a fost suprimată prin unirea lor, însă întâlnirea inexprimabilă a divinității și umanității realizează pentru noi un singur Cristos. La Calcedon, conciliarii afirmă, împotriva învățăturii monofizite predicate de ieromonahul Eutihie, distincția, în unica persoană a lui Isus din Nazaret, a celor două firi, fără confuzie, fără schimbare, fără divizare și fără separație. Evangheliile dau mărturie despre acțiunile teandrice, divino-umane, ale lui Isus din Nazaret, Fiul lui Dumnezeu, dumnezeirea și umanitate nu anihilează una pe alta, nu se succed și nici nu se completează, ci acționează în armonie una cu cealaltă, fiecare păstrând caracteristicile specifice.