Din lumea celor care nu cuvanta - Marinimie de Emil Garleanu - Fire visătoare, dotat cu o sensibilitate deosebită, încă de pe băncile şcolii, Emil Gîrleanu se dedică literaturii. Şi-a făcut debutul în 1900, publicînd în paginile revistei Arhiva din Iaşi, poezia Iubitei , devenind apoi redactor al revistei sămănătoriste Făt Frumos din Birlad si colaborator la Convorbiri critice, Sămănătorul ş.a., în paginile cărora publică o bună parte din scrierile sale. Pe lîngă o intensă muncă pe tărîmul beletristicii, a desfăşurat o importantă activitate de organizator. A întemeiat revista Făt Frumos , a fost redactor la Falanga literară şi artistică , supliment al Convorbirilor critice , a dirijat Biblioteca românească Socec; a scos la Craiova revista Proza , pe care o redacta singur, împreună cu Dimitrie Anghel şi Şt. O. losif, Emil Gîrleanu a înfiinţat îa Bucureşti Societatea scriitorilor români (1908), devenind în 1911 preşedintele ei.