Pătrunderea în universul sufletului marcat de suferinţă ne introduce într-un câmp de cercetare nelimitat, în care, prin intermediul psihiatriei şi al psihologiei, gândirea ştiinţifică se întâlneşte cu teologia. Urmând fiecare un sistem propriu de evaluare a fenomenelor psihiceşi o cale specifică de pătrundere în suportul cauzal al acestora, ambele discipline se întâlnesc în efortul de a aduce alinare durerii sufleteşti a omului şi de a-l readuce peacesta la un nivel stabil de sănătate. Atât psihiatria cât și teologia urmăresc, (cu toate că din unghiuri diferite), fiecare, acelaşi spațiu, cel al dezvoltării fenomenelor sufletești, completându-se reciproc în încercarea de a înţelege şi de a oferi o interpretare mai profundă variatelor forme de manifestare a vieţii psihice.

Ambele discipline, psihiatria şi teologia, se întâlnesc în persoana celui care suferă: psihiatria, prin restabilirea sănătăţii psihice a persoanei care activează în cadrul social, iar teologia, prin redarea frumuseţii lăuntrice a celui creat „după chipul lui Dumnezeu” (Fc. 1, 26).