Patimile se misca inlauntrul nostru pentru ca sunt incuibate in noi, le-am dat binete, discutam cu ele, le ingrijim, le iubim chiar, le indreptatim, le socotim mai mici decat ale semenilor din preajma noastra si astfel amanam in mod deliberat alungarea lor. Cultivarea patimilor inseamna totodata o primejdioasa multumire de sine, un narcisism stanjenitor…
Lacrimile lui Adam inaintea gradinii Raiului au fost inceputul trezviei, al curatiei, al pocaintei, spre luminare si nepatimire. Este de mare trebuinta sa se nasca in inima omului impotrivirea asupra patimii. Potrivit Traditiei ortodoxe, el trebuie sa se nevoiasca cu rabdare, staruitor, cu grija, cu sinceritate si cu smerenie pentru omorarea patimilor. Trebuie ca omul sa se linisteasca, sa-si adune mintea, sa-si concentreze puterile, sa-si cunoasca posibilitatile, sa studieze, sa se roage, sa planga, sa se smereasca, sa aiba o viata tainica.
In aceasta frumoasa si sfanta lupta a omului pentru tamaduirea de patimi, Insusi Hristos este Inaintemergator, pe Carele suntem chemati sa Il urmam cu credinta, cu dragoste, in chip liber, cu marinimie, cu bucurie si cu jertfelnicie.
Monahul Moise s-a nascut in Atena la anul 1952. S-a nevoit in viata monahala, in Muntele Athos, timp de mai bine de 30 de ani. S-a indeletnicit cu iconografia, pictura – portrete din viata athonita, poezia, critica si redactarea de carte. A scris zeci de carti si a sustinut omilii in Grecia si in afara granitelor ei. A indeplinit functia de prim-secretar al Sfintei Chinotite a Sfantului Munte si reprezentant administrativ al Schitului Sfantul Pantelimon, ce apartine de Manastirea Cutlumus. A fost redactor-sef al publicatiei athonite Protaton si Staretul colibei Sfantul Ioan Gura de Aur din cadrul Schitului amintit anterior.
A trecut la Domnul la data de 1 iunie 2014 dupa o perioada indelungata de suferinta.