„Tot sensul vieții noastre poate fi gandit ca o aducere la vizibilitate, prin felul nostru de a vedea, a parții de nevazut din lume si din fiecare.

Fiecare dintre eseurile cuprinse in acest volum pune in lumina sau celebreaza o forma de nevazut. Nu este nevazutul suprasensibil ori extrasenzorial. Nu e nimic mistic in nevazutul de care vorbesc și nimic mistagogic in felul in care il invoc. Nevazutul nu e o opțiune. Nevazutul este aici, langa noi, in noi, ca un dat inconturnabil al lumii și al naturii noastre. Suntem in el predați lui cu totul, așa cum suntem predați apei, cand ne scufundam, ori aerului, cand ne regasim respirația.

Singularitatea condiției noastre consta in faptul ca partea nevazuta, in viața noastra, decide totul, in situația in care singurele dovezi ale nevazutului de care depindem stau in vazutul dupa care fugim, ori de care fugim, ori pe care il pierdem.“

„La inceput, esenta umanitatii europene a fost a unui om care se refugia dintr-un dezastru: gestul fondator consta in faptul ca, in Eneida, eroul nu a parasit Troia distrusa de flacari singur, ci impreuna cu esența trecutului sau. Enea il ducea in spinare pe batranul sau tata, Anchise, care, la randul lui, purta cu el larii și penații stramoșilor.
Aceasta imagine a fost cifrul simbolic al Romei și, ori de cate ori s-a reinventat, a fost și cifrul simbolic al Europei.“ (Horia-Roman PATAPIEVICI)