Istoria Cotrocenilor începe cu multă vreme în urmă, dar moșia apare consemnată în hrisoavele domnești medievale. Domnitorul Șerban Cantacuzino este cel care a ctitorit Cotroceniul ca reședinţă princiară în secolul al XVII-lea, el ridicând casele, o mănăstire și o biserică, pe locul unui vechi schit, în mijlocul unei păduri seculare.
Ulterior, aici şi-au avut reşedinţa Constantin Brâncoveanu, Ioan Mavrocordat, Constantin Mavrocordat, Alexandru Ipsilanti, Alexandru Moruzi, Ioan Caragea, Tudor Vladimirescu, Barbu Știrbey, Alexandru Ioan Cuza, dar și Regele Carol I, la scurt timp după sosirea în România.
Abia la sfârșitul secolului al XIX-lea s-a ridicat, pentru moștenitorii tronului, palatul modern care se vede astăzi. Cotroceniul avea să devină reședinţa oficială a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria. Aceasta este perioada istorică de glorie, modernizare și transformare artistică a palatului. Ulterior, Regele Carol al II-lea și Regele Mihai I au folosit temporar reședinţa, anii 1940 lăsând asupra palatului și bisericii urmele războiului și ale unui cutremur.
Regimul comunist instaurat apoi a schimbat destinaţia palatului, iar clădirea a devenit obiect de dispută între Ministerul Artelor și Ministerul Educaţiei. S-au făcut brutale modificări asupra interioarelor, multe dintre piesele de mobilier și cărţile bibliotecii fiind distruse.
La sfârșitul anilor 1970, ca urmare a daunelor provocate de cutremurul din 1977, dar și a impresiei produse de vizita la Palatul Buckingham, Ceaușescu a ordonat începerea unor lucrări de restaurare a palatului. Vechiul palat regal urma să fie amenajat pentru primirea invitaţilor străini, iar o aripă nou construită avea să-i fie rezervată chiar dictatorului.
După căderea comunismului, în 1990, s-a stabilit prin lege că în noua aripă avea să funcţioneze Președinţia României, iar în fosta reședinţă a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, s-a deschis oficial, în anul următor, Muzeul Cotroceni.
In paginile acestei cărţi, Diana Mandache arată cum istoria modernă a Palatului Cotroceni reflectă, ca într-o oglindă, istoria politică a României.