„De secole, principala sarcină, atributul esențial care i-a consolidat femeii status-rolul de femeie în majoritatea societăților, dar și un loc central în diferite culturi, l-a reprezentat capacitatea sa de a procrea, de a aduce pe lume și de a crește copii. Deși dobândită biologic, aceasta capacitate - de a fi mame - a fost, în marea majoritate a tipurilor de comunități istoricește constituite și dezvoltate, cultivată, îmbogățită, cenzurată și chiar reificată de cutume, norme, tradiții, obiceiuri, legi, moravuri și valori. Maternitatea (privită in sensul calității de mamă) în România, este astăzi un subiect abordat mai mult din punct de vedere medical, psiho-pedagogic, sau demografic (respectiv din perspectiva natalității) și mai puțin din perspectiva a ceea ce înseamnă și implică statutul de mamă. Cunoașterea acestei perspective, regăsită în reprezentările sociale ale maternității pe care femeia mamă și le-a format de-a lungul vieții, facilitează înțelegerea asumării și exercitării status-rolului de mamă, și implicit a construirii identității de mamă, în raport cu alte identități familiale sau ocupaționale ale femeii.”