Volumul este o schiţă, evident lacunară, de istoria omileticii blăjene, ce vine să argumenteze dimensiunea creştină, adeseori eludată, a Şcolii Ardelene, şi, ca o prelungire a acesteia, a spiritului blăjean.

Reprezentanţii Şcolii Ardelene sunt în primul rând “dascăli ai Blajului”, pe o durată de un sfert de mileniu, de la Samuil Micu la Ioan Miclea.

Când se vorbeşte despre Şcoala Ardeleană se exagerează caracterul ei illuminist, de necontestat, prin omiterea dimensiunii creştine a acestei mişcări culturale, care o diferenţiază de iluminismul european, îndeosebi de cel francez, care are un pronunţat caracter naţionalist, antireligios, anticlerical. Or, reprezentanţii Şcolii Ardelene, sunt toţi preoţi sau călugări, iar opera lor cuprinde şi importante scrieri religioase. Să amintim numai că la Blaj, în timp de două secole s-au tradus cinci versiuni ale Bibliei: la 1760-1761 Biblia lui Petru Pavel Aron, la 1795, Biblia lui Samuil Micu(sau Biblia de la Blaj), Biblia lui Timotei Cipariu, Biblia canonicului Victor Smigelschi, Biblia episcopului Ioan Bălan, al Lugojului, ultimele trei rămase în manuscris. De asemenea, se tipăresc cărţi liturgice, tratate de teologie, studii şi articole de istoria creştinismului. Dimensiunea creştină a operei lor completează în mod armonios, activitatea de iluminare a poporului, căci opera lor omiletică(predicile) urmăreşte acest scop