Noi oamenii nu ştim să ne iubim şi să ne cinstim, ci am pierdut această înţelegere. Căci dacă cineva ar suferi puţin pe fratele său când se iuţeşte sau se scârbeşte, după ce acela îşi va veni în sine şi va vedea cum a fost suferit de aproapele şi cum şi-a pus sufletul pentru el, se va bucura cu bucurie negrăită.

Cu adevărat cel ocărât este dator a mulţumi unora ca acestora şi a-i avea pe ei, dacă este pătimaş, ca pe nişte doctori ce-i vindecă rănile sufletului lui; iar de este nepătimaş, ca pe nişte făcători de bine ai lui şi mijlocitori ai împărăţiei cerurilor
Dacă ne vom lupta şi noi, fraţilor, să urmăm Sfinţilor Părinţi ca să aducem roade duhovniceşti, vom putea dobândi bunătăţile cele veşnice în Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia I se cuvine slava şi stăpânirea împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor,

Amin.