Cartea lui Ioan Buș propune o evaluare a argumentelor transcendentale ale Criticii raţiunii pure din perspectiva analizelor contemporane discutate în Kant-Forschung. Coerența și originalitatea studiului derivă din raportarea critică la exegeza kantiană. Autorul susține, contrar direcţiilor de interpretare clasice, că Estetica transcendentală aduce argumente aparent circulare, dar valide. El arată că deşi argumentarea transcendentală întâmpină dificultăţi, ea poate fi totuși susţinută, iar fiecare argument în parte trebuie considerat într-un context mai amplu și corelat cu celelalte elemente ale discursului kantian.