„Cartea de faţă, adunând articole şi eseuri răspândite prin revuistica anilor de după 1989, le structurează pe acestea în două secţiuni, cu speranţa că astfel se creează – dincolo şi pe deasupra textelor înseşi – şi un ax compoziţional mai articulat. (…) Pornind la drum cu aceste reflecţii despre scrisul istoric românesc recent şi receptarea acestuia în anii ultimelor decenii, traseul continuă cu abordări care, fără a vădi ambiţii de nerealizat, punctează, totuşi, printr-un discurs atent să rectifice, să amendeze şi să resitueze.”