Lucrarea de faţă se sprijină pe experienţa vie a ajutorării omului care are de înfruntat o problemă cu anevoie de rezolvat, şi se poate dovedi utilă chiar şi celor care au o viaţă în Biserică, oferind o cunoaştere mai adâncă a esenţei acelor probleme care îl împiedică să propăşească în anumite aspecte ale vieţii duhovniceşti. De un mare folos sunt observațiile care analizează temeinic realitățile comune spațiului duhovnicesc și psihologic, realizând distincția, printre altele, între dragoste şi dependenţa emoţională, dat fiind că adesea ne lovim de neputinţa de a deosebi între cele două, iar de aici provine o serie întreagă de urmări tragice.
Autorul a reuşit să îngemăneze experienţa Sfinţilor Părinţi cu cea a psihologilor ortodocşi contemporani într-o formă actuală și accesibilă tuturor. Aceste două abordări nu se substituie una celeilalte, ci se completează. Psihologul şi preotul nu ar trebui să se substituie unul celuilalt, ci fiecare ar trebui să-și asume lucrarea care i��'a fost încredinţată: rezultatul este cu totul uimitor atunci când împreună lucrează şi împreună îl ajută pe omul care stă înaintea lor să iasă din fundăturile duhovniceşti şi sufleteşti în care s��'a împotmolit. Lucrarea de faţă este tocmai rezultatul unei asemenea împreună��'lucrări, şi nădăjduim că nu puţini vor fi cei ce vor afla folos din ea