îţi scriu să te întreb. Să te întreb ce te întrebi şi tu: de ce? Doar l‑am iubit cum l‑ai iubit şi tu! Nu m‑a iubit şi n‑a iubit... Şi crede că e fericit!

Şi l‑am iubit crezând că va iubi, sperând că mă va iubi! într‑o zi a plecat... Nu‑mi spune ca n‑a plecat nicăieri, nu‑mi spune că e la doi paşi de mine... Nu‑mi spune că nu s‑a schimbat nimic! Ştiu că el e neschimbat, ştiu că tu eşti la fel şi toţi sunt cum erau înainte... Dar eu nu mai sunt eu! N‑am mai fost eu din clipa când ţi‑am spus că îl iubesc. Sau poate abia atunci am devenit eu!