Fiind deopotrivă medic ÅŸi sociolog, Dr. Nicholas A. Christakis a observat de timpuriu că există corelaÅ£ii între statutul social al bolnavilor ÅŸi evoluÈ›ia stării lor de sănătate. De pildă, dacă soÅ£ia se îmbolnăveÅŸte ÅŸi moare, atunci riscul ca soÅ£ul ei, rămas văduv, să moară creÅŸte fără îndoială. Concluzia firească, bazată pe dovezi ÅŸtiinÅ£ifice, a fost aceea că, de vreme ce oamenii sunt interconectaÅ£i social, ÅŸi stările lor de sănătate sunt interconectate. AÅŸa a început pentru acest savant odiseea studierii reÅ£elelor sociale, aventură în care s-a asociat cu Dr. James H. Fowler, care studia ÅŸi el acest fenomen la Harvard, însă pornind de la formarea convingerilor politice. însuÅŸi faptul că cei doi s-au întâlnit prin reÅ£eaua lor de prieteni dovedeÅŸte forÅ£a, complexitatea ÅŸi beneficiile reÅ£elelor sociale.

Pentru cei doi cercetători, pasul următor avea să fie identificarea legilor în funcÅ£ie de care se produce această influenţă în reÅ£ea, precum ÅŸi însăşi formarea reÅ£elelor. Este evident că o persoană nu se poate împrieteni cu oricare alta ÅŸi că legarea relaÅ£iilor sociale depinde de cultură, determinări geografice, politice ÅŸi socioeconomice, chiar ÅŸi de factori genetici. AÅŸadar, cheia înÅ£elegerii oamenilor ar putea să se afle în înÈ›elegerea reÅ£elelor din care fac parte, mai ales în condiÅ£iile emergenÅ£ei internetului, cea mai complexă ÅŸi mai extinsă dintre reÅ£elele de până acum, un veritabil superorganism. Este exact ceea ce îÅŸi propun să realizeze Christakis ÅŸi Fowler în Connected , cartea în care au adunat date ÅŸi fapte care să certifice puterea reÅ£elelor sociale, analizând apoi mecanismele prin care acestea ne modelează viaÅ£a.

Desigur, existenÅ£a acestui fenomen repune în discuÅ£ie ideea libertăţii ÅŸi responsabilităţii individuale ( versus responsabilitate colectivă), din moment ce actele ÅŸi opiniile indivizilor sunt determinate – parÅ£ial sau total – de reÅ£elele din care fac parte. Bunăoară, violenÅ£a interpersonală are o natură preponderent colectivă, după cum o dovedesc disputele dintre găştile urbane sau epidemiile de răzbunări din satele mediteraneene, după principiul „prietenul prietenului meu este prietenul meu“ sau „duÅŸmanul duÅŸmanului meu este prietenul meu“. „Dacă vrei să ÅŸtii cine ar putea să-Å£i ia viaÅ£a, trebuie doar să te uiÅ£i la cei apropiaÅ£i. însă reÅ£eaua ta socială îi include ÅŸi pe aceia care ar putea să-Å£i salveze viaÅ£a”, susÅ£in Christakis ÅŸi Fowler, citând cazuri de donare a organelor de către cunoscuÅ£ii unor cunoscuÅ£i sau strângerea de fonduri prin eforturi colective anonime.

AÅŸadar, o primă concluzie la care ajung cei doi cercetători este faptul evident că, „atunci când îi combini pe oameni în grupuri cu o anumită configuraÅ£ie , aceÅŸtia pot face lucruri mai multe ÅŸi chiar diferite de ceea ce ar face fiecare individual”. Cu alte cuvinte, întregul este mai bun (mai puternic, mai eficient etc.) decât suma părÅ£ilor sale.

In al doilea rând, reÅ£elele sociale pun în circulaÅ£ie informaÅ£iile de care pot beneficia oricare dintre indivizii aflaÅ£i în reÅ£ea, indiferent cât de departe sau aproape s-ar afla de sursa primă a informaÅ£iei. Iar acest flux este pus în miÅŸcare tocmai de tendinÅ£a noastră de a ne influenÈ›a ÅŸi imita unii pe alÅ£ii. De pildă, viitorul tău partener de viaţă s-ar putea să fie prietenul unor prieteni de-ai tăi; decizia ta de a urma o cură de slăbire poate fi determinată de hotărârea unei colege a prietenei tale de a se apuca de slăbit.

Christakis ÅŸi Fowler prezintă numeroase astfel de exemple pentru a dovedi că reÅ£elele sociale ne determină aproape fiecare aspect al vieÅ£ii: ce simÈ›im, cu cine ne căsătorim, de ce ne îmbolnăvim, câÅ£i bani câÅŸtigăm ÅŸi dacă mergem sau nu la vot. Totul depinde de ceea ce fac, simt ÅŸi gândesc cei din jurul nostru. Iar această contaminare se produce în funcÅ£ie de „Regula celor trei trepte de influență”: influențăm ÅŸi suntem influenÅ£aÅ£i de oameni care se află la trei trepte distanţă de noi, iar pe unii dintre aceÅŸtia nici măcar nu-i cunoaÅŸtem.

Pare ÅŸocant, însă valurile de sinucideri, tulburările alimentare, abuzul de substanÅ£e, prezenÅ£a la vot, fraudele politice, actele „spontane” de generozitate ÅŸi inovaÅ£iile, precum ÅŸi multe alte fenomene pe care le punem în seama alegerii individuale, toate depind într-o oarecare măsură de reÅ£elele sociale din care ajungem să facem parte, conÅŸtient sau nu. Demitizând ideea primatului individului, Connected furnizează o paradigmă revoluÅ£ionară: aÅŸa cum bancurile de peÅŸti îÅŸi schimbă direcÅ£ia la unison, la fel ÅŸi noi ne lăsăm conduÅŸi inconÅŸtient de oamenii din jurul nostru.

Ana-Maria Datcu